Cum sa folosesti ochiul?

La fiecare apus de soare o pereche de porumbei rotitori se ridica in aer si in lumina lunii si a stelelor, se joaca la 1000 de metri deasupra casei mele.

De cateva nopti mi-am facut obiceiul sa-i privesc cum se rostogolesc in aer, cum planeaza, cum fac cercuri la distanta egala unul de altul, cum isi iau avant ca apoi sa se arunce spre pamant in tumbe -consecutive… dar cand ai impresia ca se vor zdobi de pamant se ridica brusc in sus, in sus, si o iau de la capat… si o tin asa ore intregi pana dimineata, pana cand apare lumina de orientare si se intorc acasa unde se giugiulesc toata ziua pana la apus cand o iau de la capat in zbor… Vazand toate astea mi-am zis: ” -Ce frumos… Asta zic si eu viata ! Ce pasari frumoase… si cum stam noi aici jos pierduti intre atatea nimicuri, rele si scarbe… ” Dar asta e viata … unele fiinte se joaca si fac lucruri frumoase in aer, pe cand menirea noastra este sa ne jucam frumos pe pamant… Dar cum bine stiti, lumea nu se joaca prea frumos pe pamant, poate din cauza aglomeratiei… pentru ca aici omul le face pe toate: iubeste unde se fute, naste unde ucide, se caca unde mananca… si uite asa haosul care ne priveste. Pentru decorporalizari si zboruri, drogurile nu sunt o solutie (dimpotriva, iti adancesc egocentrismul tau intim), yoga te tampeste, religia (de orice fel) e veche.

Pana la urma nimic nu e asezat aiurea… cineva le potriveste si le priveste pe toate, nu stiu exact cine… daca o sa aflu, va comunic… iar daca nu e nimeni si totul e aiurea, tot aia este… in ambele cazuri am putea incerca noi insine sa potrivim si sa le privim pe toate (raportat, fireste la lumea fiecaruia) … desi daca am incerca sa ne potrivim lumile, am ajunge de unde am plecat… pentru ca fiecare potriveste in felul lui incompatibil cu potriveala altcuiva… si uite asa din mici dumnezei ce ne credem (cand potrivim cum trebuie anumite lucruri ) riscam sa ajungem la balamuc.

Omul nu trebuie lasat sa se ocupe de potriveala, ar trebui chiar pedepsit pentru asta (cum probabil si este)… in schimb are voie sa priveasca la alte fiinte cum zboara… adica ne raman ochii. Cum folosim ochii, daca atata avem? Pentru ca una este cand privesti la pasari cu mainile goale si alta e cand privesti la pasari cu prastia-n mana… Ce privesti se schimba in ce gandesti…

Ar trebui facute scoli in care sa se invete arta ochiului. Dar cine le-ar urma? Intr-o lume in care nimeni nu vrea sa vada si sa se vada. Degeaba ne-a facut cine ne-a facut… cu ochi. Pentru ca daca ne facea cine ne facea orbi… altfel, cu totul altfel era treaba… Am fi trait cel putin mai intens… si nici macar nu ne-am fi numit chiori.

Dar ma pierd in filosofie oarba… mai bine ies afara sa ma uit in sus la prietenii mei care si-au inceput jocul de seara in fata Lunii.